De-a lungul vieții mele de elev (și, mai nou, de student), am întâlnit diverse tipuri de cadre didactice, începând de la doamna învățătoare și până la profesorii universitari de la facultatea unde studiez acum. Tipologii variate, fiecare cu felul său distinct de a fi, fiecare cu un anumit tip de influență exercitată asupra elevilor. Dar dintre toți, au fost câțiva, puțini la număr, care fac parte din acea categorie specială de profesori „iubiți de elevi”, profesori dedicați, serioși, recunoscuți și apreciați pentru meritele lor. Ei bine, îmi doresc ca, pe viitor, în calitate de cadru didactic, să mă situez și eu, la rândul meu, în această categorie atât de distinsă. Consider că România are nevoie de astfel de profesori din belșug pentru realizarea unei reforme care să transforme sistemul de învățământ într-unul cu adevărat eficient. Voi încerca să realizez în cele ce urmează portretul unui astfel de cadru didactic.
În primul rând, consider că una dintre trăsăturile esențiale care definesc personalitatea unui dascăl care să fie iubit de copii este reprezentată de un talent înnăscut, un dar de la Dumnezeu, o înclinație aparte de a ști cum să se facă plăcut copiilor, prin iubirea pe care o emană în jurul său. Copiii pot să facă foarte ușor distincția între o persoană care își face meseria doar din datorie, și o persoană care stă în fața lor motivată de un atașament special față de ei, care reușește imediat să-i captiveze și să se facă iubită.Bineînțeles, sunt destul de puține persoane care sunt înzestrate cu un astfel de dar, și recunosc că, personal, nu pot spune că mă număr printre ele, însă, din fericire, această dragoste pentru copii poate fi cultivată, într-o oarecare măsură. De exemplu, a fi părinte reprezintă o contribuție importantă în acest sens, deoarece având proprii copii, înveți să iubești copiii în general, te deprinzi să relaționezi cu ei, să-i înțelegi și să-i cunoști. Totodată, un alt mod de a deprinde dragostea față de copii este să petreci cât mai mult timp cu ei, prin implicarea voluntară în anumite proiecte destinate lor sau pur și simplu prin a ajuta o mămică, având grijă de copiii ei câteva ore. Personal, am acumulat experiență prin astfel de activități, având grijă de copiii unor prieteni, ceea ce a reprezentat o activitate destul de provocatoare.
În al doilea rând, o altă calitate în egală măsură importantă este pasiunea pentru materia predată și, bineînțeles, un grad ridicat de competență în domeniul respectiv. Pentru o predare eficientă, profesorul trebuie să stăpânească foarte bine cunoștințele respective și, totodată, să se afle într-un proces de continuă aprofundare, fiind la curent cu ultimele noutăți în ceea ce privește specialitatea sa. Astfel, profesorul poate fi pregătit pentru a răspunde întrebărilor dificile care pot apărea pe parcursul orelor de curs, el trebuind să îi asigure pe elevi că este o persoană competentă, în care pot avea încredere. În ceea ce privește aceste calități, personal pot spune că sunt cu adevărat pasionată de domeniul în care studiez,și anume limbile străine, pasiune pe care am dezvoltat-o încă din copilărie. Mă consider binecuvântată să pot să am o profesie într-un domeniu îndrăgit și să pot să o practic cu pasiune și entuziasm. Iar în ceea ce privește profesia de cadru didactic, încă de mică mi-a plăcut să imit anumite cadre didactice pe care le observam. Spre exemplu, mă jucam de-a școala cu prietenele, punându-mă în rolul doamnei învățătoare pe care o îndrăgeam foarte mult.
În al treilea rând, consider că un profesor excepțional trebuie să aibă un spirit creativ, să dea dovadă de originalitate, pe scurt, să stăpânească arta predatului. Copiii apreciază profesorii care au un stil aparte de a preda, aducând inovații prin care să-i ajute pe elevi să iasă din rutina zilnică, evitând plictiseala, și captivându-i prin felul lor de a fi. Exemplul personal pe care îl am în acest sens este unul dintre cei mai minunațișiîndrăgiți profesori pe care i-am avut vreodată, un om cu adevărat extraordinar, profesorul de geografie din liceu, atât de admirat, apreciat și iubit de elevii săi. Este un om practic, care nu agreează metoda clasică de învățare din învățământul românesc – învățatul pe de rost, „tocitul”, ci este în favoarea învățării prin aplicații practice. Una dintre activitățile de acest gen pe care le-am făcut cu el a fost să urmăm un itinerar în jurul liceului, orientându-ne după o hartă organizată de el. O altă activitate de-a dreptul frumoasă a fost plantarea unor copăcei în parcul liceului. Fiecare clasă avea câte un copăcel, și în timpul „Școlii Altfel”, pe rând, câțiva elevi din fiecare clasă care lua parte la activitate, ne-am strâns împreună cu el și am lucrat împreună. Cred că fost prima și singura dată când am făcut asta și este o experiență care ar trebui repetată, mai ales în ziua de azi, când defrișarea pădurilor este un subiect atât de actual. Mai mult, acest profesor are încă o calitate extraordinară, și anume, îșiiubeștetara în care trăiește, și încearcă să insufle această dragoste și elevilor săi, ceea ce este un lucru minunat. Îmi amintesc că ne-a spus că, din punct de vedere climatic, România este țara perfectă pentru a trăi și că ar trebui să ne gândim mai bine înainte de a pleca în alte țări. Prin urmare, mi-aș dori să pot să stăpânesc și eu această artă a predatului, să știu ce metode didactice originale să folosesc pentru a le stârni elevilor curiozitatea pentru materia respectivă.
De asemenea, o altă trăsătură prețioasă este calitatea profesorului de a ști cum să explice elevilor informațiile predate, aranjându-le într-un stil organizat și sintetizat. Sunt destule cazuri în care profesorul este foarte competent, stăpânește materia extraordinar de bine, însă din nefericire, nu reușește să o explice elevilor coborându-se la nivelul lor șieșuează în a îi face să înțeleagăinformațiile respective. În astfel de cazuri, elevul apelează eventual la un profesor particular pentru ajutor, ceea ce cumva pune la îndoială respectarea în totalitate a dreptului copilului la educație gratuită. Prin urmare, îmi doresc să pot preda în așa fel încât elevii mei să înțeleagăinformațiile respective. Totodată, organizarea informațiilor este la fel de importantă și observ acest lucru din ce în ce mai mult în calitate de student. Profesorii care își organizează bine cursurile, oferind suport de curs în care să apară informațiile importante, însoțite de explicații adecvate și exemple, pe care le pun la dispozițiastudenților la timp, sunt apreciați. În această privință, pot spune că îmi place să fiu organizată – în general îmi iau notițe metodic, folosesc culori, și adesea colegii îmi solicită ajutorul, rugându-mă să le dau notițele mele. Mă imaginez profesoară, aranjându-mi lecțiile într-un stil ordonat, organizat, care să-i ajute pe viitorii mei elevi în procesul de învățare. Tot referitor la acest aspect, aș vrea să adaug și faptul că materialele adiționale, care conțin o schemă a lecției, sunt și ele de folos. Un exemplu în acest sens este tot profesorul meu de geografie, care nu folosea manualul, deoarece materia era foarte încărcată și existau șanse mari să nu înțelegem doar citind din manual. Astfel, obișnuia să ne aducă materiale adiționale, întocmite de el, pentru fiecare elev (pe cheltuiala sa), cu o schemă practică a lecției. Mai mult, la sfârșitul semestrului, ne dădea posibilitatea să vizualizăm imagini cu ajutorul videoproiectorului, imagini privitoare la lecțiile studiate, ceea ce reprezintă un aspect foarte important în procesul de învățare, mai ales pentru cei care au memorie vizuală.
La fel de important pentru un stil de predare eficient este ca profesorul să fie deschis la dialog și să interacționeze constant cu elevii. Aceștia trebuie să fie asigurați că își pot exprima liber orice fel de nelămurire legată de informațiile prezentate, punând întrebări în timpul orei de curs sau, pentru cei care sunt mai timizi, la sfârșit, într-o discuție separată cu profesorul. Acesta trebuie să verifice permanent dacă elevii au înțelesexplicațiile sale, punându-le întrebări, și să se asigure că noțiunile au fost asimilate de către aceștia. Sunt unii profesori care, după ce explică, întreabă: „Ațiînțeles?” șiașteaptă câteva secunde, după care, neprimind niciun răspuns din partea elevilor, care probabil nu dau dovadă de suficient curaj să spună ceva, trec mai departe și continuă să explice alte noțiuni. Acesta nu este un comportament de dorit (mai ales dacă este vorba de materii mai dificile, precum matematica), căci șansele ca elevii să nu fi înțeles cu adevărat și să rămână cu lacune sunt foarte mari, iar profesorul nu trebuie să îi întrebe doar din simplă datorie, ci trebuie să facă tot ce ține de el pentru a se asigura că explicațiile sale au fost înțelese. Un exemplu personal concludent în acest sens este o doamnă profesoară pe care am întâlnit-o la facultate care, încă de la primul curs, ne-a asigurat că putem pune întrebări atunci când nu înțelegem, fie în timpul cursului, fie la sfârșit, fie într-un timp special acordat de ea pentru aceasta. Ceea ce mi se pare extraordinar este disponibilitatea sa, căci își rezervă două ore la sfârșitul zilei în care avem cursul respectiv, cu condiția să o anunțăm în prealabil, în care ne stă la dispoziție pentru eventualele nelămuriri. Acesta este într-adevăr un semn al unui profesor dedicat, care chiar își sacrifică din timpul său liber pentru a ajuta studenții să asimileze pe de-a întregul informațiile prezentate și să aibă rezultate cât mai bune la examen. Și eu, la rândul meu, ca viitoare profesoară, aș vrea să reușesc să împărtășesc elevilor mei cât mai explicit din cunoștințele mele, ajutându-i să înțeleagă și încurajându-i să-și exprime nelămuririle cu încredere.
Consider că o altă trăsătură importantă care ar completa portretul unui profesor apreciat și îndrăgit de elevi este simțul umorului. O glumă spusă la timpul potrivit descrețeștefrunțile, destinde atmosfera, iar râsul aduce mult bine sănătății, atât mentale, cât și fizice. Copiilor le plac profesorii glumețiși uneori, chiar e nevoie de cineva care să împrospăteze atmosfera de „creier încins” care se formează mai ales în timpul testelor și tezelor. Un profesor bun ar trebui să transmită elevilor săi o stare de bine, de linișteși bucurie, nu să mențină o atmosferă tensionată. Când elevii au emoțiiși sunt stresați cu privire la o evaluare orală sau în scris, profesorul trebuie să încerce să îi detensioneze, asigurându-i că „e doar un test”, a greși este omenește, și oricum, nu nota este cea mai importantă, ci esențial este ca ei să rămână cu niștecunoștințe care să le fie de folos în viață. Sper că, personal, voi reuși să fiu un astfel de cadru didactic.
Încă o însușire care definește un profesor excepțional este înțelepciunea. Înțelepciunea de a ști cum să relaționeze cu elevii, cum să fie corect, cum să nu fie imparțial, să își respecte angajamentul pe care și l-a luat, acela de a fi dascăl. Totodată, trebuie să fie cinstit, cu frică de Dumnezeu și responsabil. Să fie un model pentru elevii săi, nu doar ca profesor, ci și ca persoană, având un caracter frumos, exemplar. De asemenea, o calitate extraordinar de importantă pentru orice profesor este răbdarea și „îndelunga răbdare”. Răbdare să explice de mai multe ori aceleași lucruri, să-i înțeleagă pe elevi, să se aplece la nivelul lor și să îi înțeleagă. În experiența pe care am avut-o până acum (am avut ocazia de a da niștelecții de engleză unor persoane), am remarcat că am răbdare pentru a explica noțiunile respective, ceea ce este un început bun.
Concluzionând, sper ca și eu, cu ajutorul bunului Dumnezeu, să reușesc să fiu, la rândul meu, un dascăl bun pentru elevii mei, să izbutesc să-i fac să înțeleagă ceea ce eu am conștientizat destul de târziu, și anume, că într-adevăr învățatul trebuie să aibă ca scop pregătirea și echiparea eficientă pentru mai târziu, pentru viitoarea slujbă, și nu trebuie să aibă ca scop final nota (deși, în sistemul nostru de învățământ, este destul de greu de realizat acest lucru). Îmi doresc să am capacitatea de a explica informațiile pe înțelesul elevilor, să am înțelepciunea de a trata diverse probleme care se pot ivi pe parcurs, să fiu blândă, dar fermă, să îi ajut pe elevi să-șiînsușeascănoțiunile prezentate, să pună întrebări cu încredere, să mențin o atmosferă plăcută în timpul orelor, să fiu creativă, originală, inovativă în pregătirea lecțiilor mele și să fiu iubită de elevi. O prietenă căreia i-am dat lecții de engleză mi-a spus odată că am „stofă de profesoară”, ceea ce este o încurajare! Sper ca odată cu trecerea timpului, acest lucru să se dovedească a fi adevărat.
Leave a comment
