În opinia mea, inflația nemaiîntâlnită în ultimii 40 de ani în economiile dezvoltate este în cea mai mare măsură rodul intervențiilor guvernamentale directe sau indirecte în economie, în special pe ruta welfare state.
Această concepție a dus la creșterea datoriilor publice la niveluri mari, fără ca să le acompanieze o perspectivă credibilă referitoare la politici fiscale care să asigure rambursarea lor sută la sută în termeni reali, chiar dacă rambursarea în termeni nominali este realizată.
Mai recent, o importantă vină în creșterea inflației o au politicile „verzi”, făcute în ritm prea alert, impus de guverne, neidentificat de piețe. De aici multe distorsiuni introduse între cerere și ofertă pe piața energiei. Nu în ultimul rând sunt vinovate politicile monetare de relaxare cantitativă.
Atunci când a devenit necesară renunțarea la ele, atenția a fost concentrată prea mult pe ocupare, și nu pe prețuri. Toate acestea au fost amplificate de pandemie și de război și s-au răspândit rapid și în economiile emergente. Acum este aproape amunzant, dacă nu ar fi tragic, cum unele analize schimbă rolurile între factorii cauzali fundamentali și cei care au amplificat evoluțiile cauzate.
Prea puțini recunosc că inflația este rodul politicilor guvernamentale, că inflația este o politică. Cum să rezolvi această maladie dacă nu vrei să recunoști cauzele? Mai mult, unii cred că tratamentul adecvat ar fi și mai multă intervenție fiscală, controlul prețurilor, sugrumarea afacerilor prin impozite etc. Doar paleative, nimic despre cauzele fundamentale. Iar pandemia și războiul sunt folosite și mai mult pentru a crește rolul statului în toate domeniile.
Vă reamintesc avertismentul lui Hayek: „‘Emergencies’ have always been the pretext on which the safeguards of individual liberty have been eroded – and once they are suspended it is not difficult for anyone who has assumed emergency powers to see to it that the emergency will persist.”(„„Urgențele” au fost întotdeauna pretextul pentru care garanțiile libertății individuale au fost erodate – și, odată suspendate, nu este greu pentru oricine care și-a asumat puteri de urgență să se asigure că situația de urgență va persista.”)
