Cât sunt de frumoase şi de plăcute persoanele blânde şi ce bine ne simţim în compania lor! Ele ne transformă, ne edifică, au efectul soarelui asupra noastră: pe unde trec, iradiază pace, lumină, bucurie, bunătate, seninătate, iubire şi milostivire! Merită să privim mai îndeaproape această virtute. Blândeţea este, înainte de toate, o atitudine interioară, un mod de a fi. Persoana pătrunsă de blândeţe este calmă, nu intră în panică, nu este negativă, nu dramatizează, ci este plină de speranţă, pentru că îşi pune toată încrederea în Dumnezeu, care este izvorul bucurie sale.
Ea este plină de caritate, refuză orice formă de răutate, exclude violenţa, mânia, supărarea.
***
De ani de zile mă aliniez unor acțiuni umanitare în timpul cărora, invitat sau nu, pun întrebări, uneori nu comode. Așa m-am obișnuit. Întotdeauna mi s-a părut, cu câteva excepții, că acțiunile de acest gen te fac să te întrebi cine câștigă cu adevărat în urma lor. Este drept, pe de o parte câștigă cei cărora aceste acțiuni li se adresează, de cele mai multe ori copii, dar și bătrâni. Pe de altă parte, iei mereu în calcul și câștigul de imagine al celui care organizează acțiunea respectivă.
Se anunța și de această dată încă o zi alături de Roxana Natalia Pațurcă prin Călărași. Obișnuit fiind cu acțiunile ei umanitare an de an, sărbătoare de sărbătoare, campanie sau nu, am întrebat-o franc: ”Iar aveti acțiuni de Paște?” Răspunsul ei a fost la fel de simplu: ”Te ții de mine Nelu? Joi sunt pe teren!”
În fiecare an am fost printre cei care au promovat tot ce făcea Roxana si echipa ei în această perioadă, fie că era membră sau președinte la TSD sau la OFSD, fie că era doar profesor. Nu puteam lipsi…
Joi am fost prezent la prima oră lângă Roxana și echipa ei pentru a-mi documenta acest articol. Nu e simplu să te ții de mersul ei, nici să străbați comunele județului într-o singură zi, cu opriri din loc în loc, acolo unde voluntarii încearcă să aducă o alinare și o bucurie celor aflați la nevoie.
Totuși, să o vezi pe Roxana în acțiuni umanitare, în care ea pășește timid și se emoționează la prima strângere de mână a unui copil sau a unui om în etate…e tot ce poate surprinde un jurnalist. Emoție, trăire, sentiment. Astfel de detalii nu vezi zi de zi la politicieni.
Am urmărit-o mereu și știu că firescul acestor emoții provine din faptul că în spatele lor se ascunde un suflet încercat de-a lungul vieții, un suflet care a învățat cu timpul să își ascundă tristețea atunci când era întrebată ”Roxana, dar tu de ce nu ai…?”, un suflet ale cărui sentimente se revarsă asupra copiilor. Sau ale bătrânilor. Sau ale oamenilor cu probleme sociale care apelează la ea sau la care ajunge mereu.
Eu nu am fost un jurnalist comod de fiecare dată pentru ea, nu de puține ori am criticat o și, așa cum mă cunosc, o voi mai critica de multe ori și de acum înainte! Nu am făcut-o cu răutate însă, ci o făceam de fiecare dată știind că poate să rezolve și mai multe dintre problemele călărășenilor și atunci încercam să îi atrag atenția asupra unora dintre ele, care mi se păreau mai acute sau asupra cărora, poate, nu se aplecase la fel de mult.
Îmi amintesc și acum, probabil pentru că suntem în Săptămâna Mare, articolele în care aruncam asupra ei o vină pe care nu o avea, doar pentru ca să îi determin o acțiune pe care nu ar fi făcut-o nimeni, în afară de ea. Știa mereu să treacă peste criticile mele și cred că a realizat și ea, chiar și fără să citească acest articol, motivul pentru care publicam acele materiale.
Ca om de presă am avut mereu ideea că Roxana Pațurcă, omul, politicianul trebuie să lase o amprentă aici, în Călărași! A lăsat. A adus rând pe rând, aproape toți miniștrii în județ, a adus factori decizionali, iar la plecarea lor știam cu toții că s-a mai rezolvat o problemă pentru călărășeni. A vorbit deschis la București despre alte probleme, în plen sau în discuții departe de ochii presei, și iarăși am văzut că au fost rezolvate alte probleme.
Drept vorbind, știm cu toții, politicieni, jurnaliști, cetățeni, câte se pot rezolva atunci când ajungi să expui Roxanei o problemă de interes pentru Călărași. Jos pălăria, din acest punct de vedere.
Dintr-un alt punct de vedere, la finalul zilei de ieri mă întrebam – oare suntem toți conștienți, cetățeni, jurnaliști, politicieni, inclusiv colegii ei de organizație, de faptul că astfel de persoane publice, de notorietatea și profesionalismul Roxanei, nu rămân mereu în județele lor după ani buni de politică? Aceasta pentru că un acest gen de profesionalism aduce cu sine propuneri politice care nu se pot refuza?
Ne-am obișnuit cu toții să o avem aici și să apelăm la ea oricând sesizăm probleme de interes public, în municipiu sau în comunele județului, dar ne-am întrebat oare vreodată cum ar fi ca mâine să vedem la televizor că noua propunere pentru un anumit post în administrația publică centrală este, cu voia dumneavoastră, Roxana Natalia Pațurcă? Adică, să nu o mai avem aici, alături de noi?
Așa cum mă cunoaște, am să o întreb la fel de direct: ”Roxana, ai de gând vreodată să promovezi, să pleci din Călărași?”
Închei aici. Voiam doar să vă spun că pe Roxana o puteți cunoaște cu adevărat doar atunci când se apropie de un copil, de un bătrân sau de cineva care are o problemă de ordin social! Restul este profesionalism și uneori…prea multă diplomație și vorbe politice!
Nelu Bălașa
Casa familiei Bodor din Curcani care va fi modernizată,pentru a asigura condiții bune de locuit, de Roxana Pațurcă și Marius Sbârcea până la toamnă
senatorul Roxana Pațurcă a declarat pentru Argument că va asigura echipamentul sportiv pentru copilul Iuseim Ibrahim,de la clubul de box din Călărași, atât cât se va ține de sport
