Sfințirea Troiței-Monument cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, o realizare de excepție, unicat în România,în comuna Borcea

În parohia Sfântul Nicolae din comuna Borcea a fost sfinţită azi o troiţă a devenit o jertfă şi o responsabilitate deosebită pentru ctitorii ei , Roxana și Teodor-Aniel,de a prelungi în timp virtutea dragostei, dar şi o mare bucurie, mulţumire sufletească, aceea de a dărui aproapelui o fărâmitură din coşul darurilor primite de la Bunul Dumnezeu.

Ctitorii acestei zidiri, soții Roxana și Aniel Teodor Nedelcu Pațurcă au venit în întâmpinarea dorinței enoriașilor din comuna Borcea si au făurit un loc de închinăciune, o poartă către Dumnezeu, la răscrucea a șapte ulițe în comuna Borcea.

Monumentul a fost săvârșit în memoria Nicușor-Nicolae,tatăl senatoarei Roxanei Natalia Pațurcă.

Troița –monument este unică în România.Icoanele au fost realizate cu un procedeu brevetat în România mozaic și sticlă fuzionate multistrat de către compania Art Georgies. O icoană este cu Sfântul Nicolae, cealaltă cu Învierea lui Isus.

La sfințirea Aces monument a fost sfințit de părinții Gheorghe Hangu și Zăldoiu Nelu,Tudose Nicolaie, au participat enoriașii din comună,senatoarea Roxana Pațurcă,primarul Aniel Teodor,primarul comunei Modelu-Gheorghe Dobre.

Înţelesul tainic al crucii în sfinţirea unei troiţe

Crucea, ca semn văzut, este puterea lui Dumnezeu (I Cor. 1,18), armă împotriva diavolului (tropar de la Taina Sfântului Maslu) şi scut care păzeşte poporul binecredincios împotriva ispitelor diavoleşti (troparul Crucii). Crucea, în înţelesul duhovnicesc, se arată în jertfa creştinului de a se lepăda de sine – “de hainele de piele” dobândite în urma căderii din rai a protopărinţilor noştri, Adam şi Eva – şi de a urma voii lui Dumnezeu.

Înţelesul tainic al jertfei, dar şi bucuria dobândită la finalul drumului crucii se arată în cântarea rostită la slujba Utreniei: “Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim”.

Zidirea unei sfinte troiţe într-o parohie este un eveniment binecuvântat de Dumnezeu în care se descoperă tocmai înţelesul apofatic al jertfei credinţei. Ctitorii unei troiţe împlinesc, în acest sens, cea mai mare poruncă din Lege, în dimensiunea ei verticală şi orizontală: iubirea lui Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul şi cugetul şi iubirea necondiţionată a aproapelui. A zidi o troiţă, o biserică în miniatură, însemnă să iubeşti sfinţenia “podoabei casei lui Dumnezeu” şi să primeşti în dar harul Sfântului Duh, Părintele Luminilor (Rugăciunea amvonului la Sfânta Liturghie).

A dărui apoi o masă binecuvântată aproapelui tău înseamnă să împlineşti dimensiunea orizontală a dragostei frăţeşti. Cuvântul “bogdaproste”, rostit la sfârşitul agapei, ca răspuns al iubirii frăţeşti, capătă valenţele unei rugăciuni de binecuvântare şi mulţumire.

Trăim într-o lume secularizată al cărei motto este reprezentat de verbele “a avea”, “a câştiga”, “a lua”. Foarte puţin se mai folosesc în limbajul lumii de astăzi verbele “a dărui”, “a oferi”.

Crucea se află în mijlocul acestui război existenţial al fiinţei umane între “a lua” şi “a dărui” şi poate fi cheia pentru a înţelege mai bine jertfa dragostei: de ce este mai fericit a da decât a lua!

Iată de ce sfinţirea unei troiţe devine pentru ctitorii şi închinătorii ei un mod de viaţă jertfelnic, autentic creştinesc, un urcuş spre veşnicie printr-o continuă transcendere verticală şi orizontală!

În parohia Sfântul Nicolae din comuna Borcea a fost sfinţită în azi o troiţă a devenit o jertfă şi o responsabilitate deosebită pentru ctitori ei, Roxana și Teodor-Aniel, de a prelungi în timp virtutea dragostei, dar şi o mare bucurie, mulţumire sufletească, aceea de a dărui aproapelui o fărâmitură din coşul darurilor primite de la Bunul Dumnezeu.

Sfântul Ierarh Nicolae este patronul marinarilor şi al copiilor, salvatorul celor din temniţă şi primejdii, ajutătorul săracilor şi al celor nedreptăţiţi, protector al fecioarelor şi al călugărilor.

Câte îndurări a arătat către cei săraci, pe câţi flămânzi a hrănit, pe câţi goi a îmbrăcat, pe atâți să ajutăm și noi atunci când putem, măcar cu o vorbă și cu un gând bun!

Nelu Bălașa