Cristian Sima, Fizionomia sunetului , expoziție personală de pictură la Galeria Metopa din Pitești, în data de 20 noiembrie
De la imprevizibilul spectacol al lumii imediate și de la aparenta bucurie a fiecărei zile relatată în notații figurative, arta lui Cristian Sima se oprește asupra unui fragment arhitectonic, clopotnița, un simbol încărcat cu multiple valențe spirituale, pe care plasticianul îl diseminează într-un ciclu de compoziții cu mesaj mistic.
Transpunerea sintetică prin intermediul structurilor geometrice și printr-o gamă cromatică ținută sub controlului conceptului evocat, vorbește despre momentul de autocunoaștere și de înțelegere necondiționată a lumii în care acesta trăiește și din care se detașează prin comunicarea cu Dumnezeu.
Prin reîntoarcerea la motivul vizual al clopotniței, Cristian Sima aduce în prim plan omul contemporan care caută „calea” de a ajunge mai repede la supranaturalul imaginat. Această apropiere este facilitată și de elansarea pe verticală a componentei arhitecturale, care transcende spațiul divin împreună cu ființa, căreia îi amplifică sentimentele, făcându-o să se elibereze de distorsiunile trăirilor sale.
De la reperarea formală a clopotniței, Cristian Sima ajunge la schițarea și suprapunerea unor scheme vectoriale, în care distingem sarcofage și cruci, arcuri de cerc amintind ferestre și nimburi de sfinți evocate doar prin reperări formale.
Forța sugestiei vizuale alternează cu un releveu imaterial al sunetului, ale cărui vibrații se resimt în datele picturalității, artistul evocând ciclul existențial, relația cu universurile concentrice, cu lumea de aici și de dincolo.
Așadar, unul dintre cele mai importante elemente de civilizație ale comunităților medievale este actualizat prin păstrarea semnificației mistice, redefinind un arhetip sonor și vizual cu mijloacele estetice ale picturii.
Propagând ideea de clopot ca obiect și păstrându-i semnificația, dar căutându-i și un corespondent acustic prin interacțiunile cromatice și grafice, Cristian Sima recurge la forme conice, semicirculare, dreptunghice, care să articuleze armonios lucrările cu iluzii auditive, din care sunete grave și surdinizate stabilesc corespondența dintre spații, planuri, structuri geometrico-plastice.
Lumea cvasidimensională a sunetului și fizionomia acestuia sunt descompuse și recuperate, utilizând formule ale aceluiași spațiu sacru aflat în contextul clopotniței și al clopotului, semnificațiile imaginilor explorând sensul ascetic al motivului pictural.
Ana Amelia Dincă
Silviu-Ioan Soare, expoziție de ceramică la Galeria Metopa din Pitești, alaturi și la invitația artistului Cristian Sima, pe 20 noiembrie
Frumusețea lucrărilor ceramice se obține prin stăpânirea tehnologiei, care implică rezultate vizuale de impact, conferite de glazurile și lusterele care susțin forma, având spectaculoase consecințe estetice. Însă și alte modalități de plasticizare a volumelor pot concura cu acestea, cum ar fi structura naturală a gresiilor după ardere sau acțiunea angobelor, fiecare cu amprente structurale specifice și cu o autenticitate greu de egalat de alte domenii ale creației artistice. Reprezentările tridimensionale ale ceramicii lui Silviu- Ioan Soare sunt realizate în serii, de la instalația ˶Totem, ritual dacic”, la ansambluri de piese și plastică mică, la obiecte utilitare, bogat ornamentate, la compoziții amintind simbolistica zoomorfă populară, până la complexitatea structurilor marine, ansambluri conceptuale și abordări ale anatomiei umane. Acest din urmă aspect include și recursul la stilizarea corpului feminin, artistul realizând diferite interpretări formale și cromatice, gresia permițând la fel ca orice material posibilități fascinante de prelucrare,
Silviu –Ioan Soare căutând să obțină, nu numai o sinteză a imaginii sculpturale, ci și o tratare diferită a subiectului, experimentând numeroase expresivități. Efectele de marmură, rezultate din șlefuirea perfectă și nuanța de alb de după ardere, sunt prezente într-o serie de lucrări, în care este folosit torsul ca modalitate de sugestie a formei, observându-se aici o implicare generală și sugestivă a aspectului general al modelului, evocat prin indicarea eliptică a elementelor definitorii ale corpului. Impresia de bronz, rezultată din utilizarea oxizilor metalici, aparține unor compoziții care au o tentă arhaică, provenind dintr-o perioadă de creație în care artistul s-a documentat asupra civilizațiilor preistorice, realizând numeroase interpretări după statuete și vase antropomorfe din preistorie.
Din acest demers a păstrat spirala, folosită ca element de decorație într-un grup de torsuri, cărora le-a alăturat și alte volume al căror ritm a fost sporit de structuri vegetale, modelate pe întreaga suprafață a formei. Expresivități de angobă colorată sunt prezente în lucrările unde Silviu Soare a încercat să diversifice nuanțele, picturalitatea suprafeței fiind tratată cu atenție maximă. Interpretărările torsului și fragmente ale acestuia, poziționate diferit în scopul evidențierii unor rotunjimi care corespund nu numai cu natura umană, ci și cu reliefurile terestre și cosmice, urmează un traseu pornind de la abordarea clasică, prin echilibru și armonie, oprindu-se la una mininalistă, torsul fiind interpretat cu mai multe nu mijloace vizuale, care să îi exprime frumusețea și varietatea osmozelor sale cu natura.
Ana Amelia Madalina
Leave a comment
